Cursuri de tarot profesionale! Servicii astrologice prin email si SMS! Studii de tarot prin email!
Mărime font:  

Titanic - ultimul vals


05.01.2014


          În aprilie 2012, s-a comemorat scufundarea vasului Titanic, care a devenit, în tot acest răstimp, subiect al multor romane, poezii, balade sau filme de succes. Practic Titanicul, „cel care trebuia să fie de nescufundat” şi al cărui nume sugera chiar măreţia sa(numele a fost preluat din mitologia greacă, căci titanii erau fiinţe mitice uriaşe foarte greu de învins), a devenit o legendă intrând în cultura populară. Dar de ce a rămas atât de bine impregnată memoria Titanicului în conştiinţa omenirii? Numărul victimelor sale a fost jumătate din numărul celor care au murit în cutremurul din San Francisco, tot în aprilie, în anul 1906, însă faima Titanicului este cu mult mai mare decât a acelei catastrofe naturale.

 

 

imagine
Titanic

 

          Vasul Titanic a devenit celebru mai ales prin faptul că scufundarea lui reprezintă un arhetip şi anume cel al aroganţei şi nesăbuinţei omeneşti care este pedepsită exemplar de destin. Scufundarea a fost o tragedie universală pentru că pe Titanic se afla reprezentată într-un fel omenirea, la început de secol XX, cu diversitatea sa culturală şi socială. Ingeniozitatea omenească, puterea de a construi lucruri nemaivăzute, inteligenţa sunt contrabalansate de forţa naturii şi de greşelile pe care omul le face, crezând că poate învinge orice. Tot mai mult se arată, chiar şi la un secol de la această lecţie tragică, că forţa naturii este singura care nu are limite şi căreia nu i se poate împotrivi nimeni, iar cazul cu insulele artificiale din Dubai care au costat miliarde de dolari şi sunt o culme a ingineriei şi care totuşi „îndrăznesc” să se scufunde este o nouă dovadă a limitelor creativităţii omeneşti.

 

         Din punct de vedere astrologic, totul arăta prost la plecarea în voiaj a Titanicului. Pe 4 ianuarie 1912, cu trei luni înainte, Luna se aflase cel mai aproape de Pământ şi, în acelaşi timp a fost şi Lună Plină, adică Luna în opoziţie cu Soarele, toate cele 3 astre Lună-Pământ-Soare fiind aliniate. În plus, cu o zi înainte, pe 3 ianuarie, Pământul s-a aflat la perihelion, adică cel mai aproape de Soare. În mod cert, Pământul a fost supus unor influenţe planetare deosebit de intense, pe de o parte de la Soare şi, pe de altă parte, de la Lună. Toate aceste influenţe cumulate au determinat, în noaptea de 3-4 ianuarie, o maree foarte puternică ce ar fi putut să disloce gheaţa din nord şi să antreneze în mişcare alte iceberguri care erau deja formate şi blocate de-a lungul coastei Newfoundland. Acestea din urmă ar fi reuşit să ajungă în calea Titanicului. Iată încă o dovadă a efectelor planetelor asupra vieţii pe Pământ şi această ipoteză a fost expusă de doi astronomi americani, explicând prezenţa unui număr crescut de aisberguri în primăvara anului 1912.

 

 

imagine
Plecarea in voiaj

 

 

         În astrograma realizată la momentul şi locul plecării, Neptun, planeta care guvernează călătoriile pe mare, se află în ultima casă a zodiacului, cea care era considerată în vechime ca fiind „valea nenorocirilor” şi „poarta suferinţei”. Aceasta este o casă profund karmică şi este clar că nu întâmplător s-au aflat acei oameni acolo, indiferent dacă şi-au pierdut viaţa sau au scăpat. Ascendentul în Leu şi Mijlocul Cerului în Berbec, Soarele şi Mercur fiind tot în Berbec şi sus, în partea cea mai înaltă a astrogramei, arată infatuarea, orgoliul şi deciziile luate sub imperiul instinctelor (Soarele este în exaltare). Într-o astrogramă a călătoriilor, casa a X-a arată destinaţia; fiind în Berbec, guvernatorul ei este Marte, în Rac, zodie de Apă şi în care nu se simte deloc bine (este în cădere). Marte se află în casa a XI-a, al idealurilor şi proiectelor - pentru mulţi din călătorii claselor a II-a şi a III-a era speranţa lor într-o nouă viaţă, una mai bună – şi în careu cu Venus în Peşti (tot o zodie de Apă, dar în exaltare) din casa a IX-a (a călătoriilor lungi). Venus face, în plus, un careu la Pluton semnificiând moartea, distrugerea, apele adânci şi întunecate (au trebuit să treacă 100 de ani ca epava magnificei navei să fie descoperită). Luna era în Capricorn, în detriment (debilitată prin semn), în ultimul grad (grad critic), descrescătoare şi în mers în gol (nu mai făcea niciun aspect major înainte de a părăsi semnul). Interesant şi revelator este faptul că primul aspect pe care urma să-l facă după ce intra în semnul următor era o inconjuncţie la Marte (accidentele) şi apoi o conjuncţie cu Uranus (lovitură neaşteptată, ciocnire, accident, eveniment brutal).

 

         La aceste condiţii naturale s-au adăugat însă şi limitele sau greşelile  omului. Căpitanul E.J. Smith a fost cel care, prin aroganţa şi nesăbuinţa sa, a făcut ca uriaşul vas să intre cu viteză maximă într-unul din acele aisberguri. El avea Ascendentul în Leu, ca şi cel al astrogramei ridicate pentru momentul plecării Titanicului în voiaj. Leul este simbolul măreţiei, al fastului, luxului şi încrederii nemărginite în puterile proprii şi pe Ascendent arată o dragoste şi admiraţie pentru sine însuşi, orgoliu de altfel uşor de speculat de cei care l-au încurajat să forţeze limitele vasului şi să sfideze natura şi destinul. Luna, planeta instinctelor, se află tot în Leu şi în casa propriilor duşmani şi cu un aspect de inconjuncţie către Neptun aflat în casa a VIII-a, a morţii. Căpitanul Smith mai avusese încă două incidente în călătoriile sale anterioare, lovind un crucişător şi avariind una din elicele unei nave pe care o comandase anterior. Dar trufia nu i-a permis să înveţe nimic din acele atenţionări aşa că, deşi primise informaţii că în zonă sunt aisberguri care plutesc ameninţător, el a cerut mărirea vitezei vasului. Din păcate, pentru această trufie prostească au plătit peste 1500 de oameni.

 

 

imagine
Capitan

 

         Tragedia vasului Titanic a devenit un simbol al orgoliului tehnologic, o condamnare a diviziunii claselor sociale, dar şi o tragedie romantică care a atins cote universale. Cel puţin în Statele Unite, şocul emoţional popular a fost comparat cu cele produse de asasinările lui Lincoln şi Kennedy şi evenimentul în sine a fost apreciat ca fiind o piatră de hotar dintre secolul XIX şi XXI. Aspectele umane, individuale, ale tragediei au exercitat pentru mulţi o fascinaţie irezistibilă şi recunosc că asta a fost şi ce m-a determinat pe mine să analizez, din punct de vedere astrologic, această tragedie tulburătoare.

 

AstroVesta®                                      

www.astrovesta.com



Horoscop zilnic





Facebook